Frica ta ce față are?

– Etapa asta va fi despre a da o față fricii, te vei uita la te sperie, la ce stă în calea obiectivului.

După ce spun replica asta la workshop-uri, știu că urmează o perioadă dificilă pentru fiecare participant.

Se face liniște și se simte în aer concentrarea și disconfortul care vine la pachet cu a te uita la chestii complicate, scary.

Un mini vortex o înconjoară pe fiecare, nu vede și nu aude ce se întâmplă în jur. E concentrată pe ce simte, scrie și își pictează temerile. E doar ea cu planșa, culorile și emoțiile.
​

În cadrul ăsta, în care bâzâia tensiune pe lângă fiecare, una dintre ele părea suspect de relaxată, degajată și din când în când cu zâmbetul pe buze.

Am înteles de ce, abia când a povestit: “Eu n-am vrut să mă gândesc la frici, că mi se pare greu. M-am gândit la altceva, ceva mai plăcut.”​
​

Etapa următoare, e cea în care fiecare își descoperă curajul personal și cum arată pașii pe care îi poate face să ajungă mai aproape de schimbarea pe care și-o dorește.

Aici se schimbă complet vibe-ul, se pictează cu mai multă ușurință, mai hotărât și cu entuziasm. Zâmbetele apar mai des pe fața fiecăreia și parcă se vede și ceva sclipici în priviri. În toate, mai puțin în ochii celei care a fugit de frică, în prima parte.

​

“Mi-am dat seama că n-am cum să ajung la curaj dacă nu îmi accept frica. Am nevoie să recunosc că e a mea, că face parte din mine, altfel nu pot să găsesc curaj să merg mai departe.” A spus asta uitându-se la planșa ei, cu dificultate. Tocmai a descoperit un blocaj și vede și cum ar putea să și-l depășească.

​

Facing fears.

Cum ar fi dacă în loc s-o evităm, să-i dăm în cap sau s-o exterminăm, ne-am uita la frică? Cum ar arăta ea? Cum ar fi s-o aducem lângă noi, de partea noastă? Cum ar fi dacă fix ea ne-ar fi superputerea?

​

Uh! Frica mea de a greși. Tu mi te făceai lanț în jurul picioarelor și nu mă lăsai să merg mai departe. Credeai că mă ajuți dacă mă tii pe loc. Pfiu! Ce nuanță frumoasă ai azi. Ce-i ăla?! Te-ai dat cu glitter? Hai stai lângă mine cât greșesc chestia asta și o scoatem împreună la capăt.

Mda… frica mea de lifturi vechi. Nu ne-am mai întâlnit de mult. Fii atentă, cât tremuri tu, eu te plimb până la etajul 9. Da, avem loc amândouă.

Oh.. dar ce zgripțuroaică ești, teama de a fi judecată. Clar n-ai fost la vreun curs de personal branding, că nu știi să pui în evidență ce te avantajează. Hai, stai lângă mine, că urmează să spun ce gândesc, în fața oamenilor.

Mm-mm-m! Dar ce haină urâtă și găurită are teama asta că nu-s suficient de bună. Și cât loc ocupă…Dă-te te rog mai încolo, să am și eu loc pe scaun că am un newsletter de scris.

​

Taming your demons? Poate au doar nevoie să-i privești în ochi, să faceți cunoștință și să-i accepți așa cum sunt.

Poate sunt și ei ca și noi.

​

Cum poți transforma teama, din ceva care te blochează în ceva care te ajută? Las aici câțiva pași, poate-ți vor fi de folos. Îi poți parcurge scriind sau pictând. Important e să te exprimi cumva.

• Ce ai vrea să schimbi? Cum arată ea în viața ta?
• Cum arată ce te reține acum? Dă-i o formă, un nume. Faceți cunoștință.
• Ce ar însemna să ai curaj să faci schimbarea asta? Trece aici chestii (cât mai concrete) pe care le poți face. Oricât de mici.
• Fă-o pe prima.
• Repeat.

Hugs,