Grșesc intenționat.

Scap mai multă culoare, duc o linie aiurea sau adaug o nuanță nepotrivită.

“Și după aia pui ordine în haos?”

Îmi place să cred că fac problem solving, că mă pun cu intenție în fața unei situații complet noi, pe care încep să o rezolv cum îmi place.

În haosul pe care îl am în momentul ăla pe foaie, întrebările devin mai degrabă despre ce să mai adaug sau să modific, ca să iasă ceva bun din asta.

Nu, nu văd soluția de la început. Merg din aproape în aproape și a adaptez planșa pe parcurs.

Iar în drumul ăsta, descopăr de fiecare dată ceva nou.
Fie mă suprinde cum se împrăștie o culoare, fie o nuanță anume, fie mă prind că pot să folosesc cuțitul de paletă într-un mod nou.
Sau descopăr cât de greu îmi e să mă uit la ce am în față și să nu spun că arată aiurea sau că n-are niciun sens. În momentele alea exercițiul e despre a gestiona nemulțumirea aia, care poate să devină foarte ușor despre mine, nu despre planșă.

La un moment dat, în negura aia îmi amintesc: e doar o foaie, pot s-o iau de la capăt. Planșa e spațiul meu de: aici orice se poate.

I can fail, I can learn and I can move on.

Tu în ce cadru îți “permiți” să greșești? Dacă nu ai unul încă, poate e o idee să iei o foaie de hârtie și niște culori.

Iar dacă simți că te-ar ajuta să experimentezi asta împreună cu cineva, ei bine…umblă vorba în târg de niște workshop-uri ART YOUR WAY, care s-ar putea să fie fix ce ai nevoie.

Wink – wink!